Cateva de Florin Pantilimon

soarele rosu al rasaritului sta in balanta cu soarele inchegat al apusului
capul meu sufera contraste si continua mea degradare
dragostea dulce amaruie si scurgerea mea de neoprit scurgere in irosit
precum minusurile si plusurile unui A
iubirea mea ma mulge inapoi in vietuit
mergand pe drmul meu cel pietruit cu nepretuite nepietruite
cu sorii, cu capul intre umeri, cu dragostea cu iubirea, cu A, cu ne-A,
prin parcul vietuirii
inganand ceva nedeslusit

nu sunt stapan pe viata mea si nici nu cunosc pe cineva care sa fie (stapan pe viata mea)
parca as vrea sa scriu cu sageti si semne
cred ca as umple orasul cu sageti si semne
ciudata aceasta alegere, dar pana la urma logica si banala
“in cautarea vietii pierdute, sau nu” desenam eu acum cateva lumini de intoarcere
nu mi-a convenit desenul
nimic nu imi place mai mult decat linistea si pana la urma zgomotul pierdut, uitat, ratacit prin liniste
imi aduc aminte de momentele de pe balcon
stateam pe scaun, mancam
picioarele rezemate de marginea lui
stateam si ma uitam la bulevard
bulevardul nu se uita niciodata la mine
sa ma tund, sa nu ma tund?
vertical sta pixul in mana mea in pauzele de scris, vertical profilat pe elementele vericale ale caloriferului
Bobolinoiu Xenofon este un nimeni al acestei seri
in fiecare seara aflu noi amanunte despre vechi nimeni ca acest Bobolinoiu sau Maricel
ma cuprins acest dor de cartofi prajiti serviti pe balcon intro zi de vara sufocanta, desi…

podoaba nepretuita a omului
se pune pe copaci
ce sa inteleg eu din asta?
sunt multe…
am nevoie de mai mult gand
si concentrare
si de niste apa limpede
de acolo de unde beau
copacii
si
animalele lui Dumnezeu

am pus pauza melodiei blue in green a lui miles si
am iesit be balcon in frigul si umezeala orei 02:12
avand la purtator o vezica cu ceas
am fumat cu un stres paroxal o tigara din pachetul de lucky primit cadou de la mihaela
am fumat-o asa de repede ca am ametit
fumul era laptos si se pierdea repede in aer spre nori
cum am iesit m-a luat in brate aerul de iarna
ploaia e slabita si se face simtita mai mult la nivelul sunetelor
fumatorul e treaz la ora asta?
termin tigara, o arunc pe copacii uzi, sau pe pamantul saturat de apa
si intru repede in casa, dupa care mai scot putin capul prin crapatura usii pt a mai trage in mine un pic din aerul rece si umed al noptii
observ cu incantare ca miroase a…biscuiti cu crema de vanilie
intru in sfarsit si scriu ceva. asta
play in continuare

Un ceai verde
Intr-o cana alba
Pe o farfurie aproape alba
Si doua eugenii cu crema de cacao
Si cam atat
Aa ..si lumea din jur
Si viata din voi
Si dragostea din aer

Mihai & Roxana de Eugen Suman

Avem si primul text. Acesta vine de la Eugen Suman, scriitor publicat, autorul volumului Electric Bolts – Shapes Beneath the Skin, pe care o puteti downloada gratis de aici. Randurile ce urmeaza sunt ca un preview pentru a doua carte a sa, “care nu e proza, dar nu e nici poezie, nici teatru si nici altceva. Mai degraba un soi de instalatie literara” dupa cum spune Eugen. Asadar, in premiera si in exclusivitate si cu calde multumiri din partea mea, MIhai si Roxana de Eugen Suman.

Mihai si Roxana stau la o masa intr-un barulet din Kogalniceanu. Sunt patru mese micute, doua dintre ele ocupate de adolescenti care vorbesc tare, una de doi tipi grasuti imbracati la costum. Roxana e rasa in cap, la fel ca Mihai. Isi vorbesc foarte putin. Din cand in cand, adolescentii le arunca priviri lungi, apoi izbucnesc in ras. Cei doi ignora. Au privirile obosite si miscarile foarte lente. In fata lor sunt cate o cafea si o cola. Barmanul ii priveste pe ascuns si ia notite. S-au cunoscut pe net, s-au vazut de cateva ori prin diverse alte baruri, acum sunt aici. Tocmai si-au terminat de povestit relatiile anterioare, esecurile. Se plac.

In fata barului, doi copii ai strazii vorbesc. Cel mic e f frumos, are ochii mari. Il asculta cu atentie pe cel mare. Unul dintre adolescentii din bar pleaca si lasa usa deschisa pentru cateva momente. Inauntru se aude vocea aurolacului mai mare, guturala:

“Bai saracule, iti zic ca pot sa fac asta, nu ma mai freca la cap. Ce mare chestie? Iei o surubelnita, o indesi bine bine, torni spuma de ras. Si dupa aia, daca ai chef, ii dai drumul. Te ingrasi ca porcul, inghiti tot ce vine. Tot ce vine. Stai asa, ca vine pula asta sa ne goneasca. Ce vrei ma, e trotuaru’ lu’ ma-ta?”

Barmanul ii goneste, apoi inchide usa. Mihai si Roxana isi zambesc, adolescentii rad si mai tare. Unul dintre ei scoate un telefon.

„Fii atent, sa vezi cat de misto e asta.”

Vocea i-a tremurat putin. Din telefon – „Vampire Squid”. Fetele dau din cap, tipul cu telefonul se ridica si incepe sa danseze dezarticulat dar lent. Slabut, cu unghiile facute, cu un tricou de plasa negru peste bluza roz. In bar nu se mai aude decat telefonul lui, barmanul a oprit radioul. Afaceristii sunt hipnotizati de cureaua lui cu tinte, de faza ca luceste ciudat.

„Hai, Dane, gata.”

Una dintre pustoaice, probabil prietena lui, l-a luat de mana si l-a tras peste ea. Lucrurile au revenit la normal.

„Si, umm, tu vorbeai serios cand ziceai ca mananci amandine cand ti-e dor de cineva?”

Roxana trecuse in modul vorbire articulata. Nevazut de nimeni, barmanul a notat intrebarea. Mihai zambeste. E probabil prima data cand zambeste de cand a intrat in bar.

„Acum sunt prea futut, nu cred ca m-ar ajuta vreo amandina.” (rade)

Ea zambeste.

„Da’ ce te-ar ajuta?”

„Nu stiu. Oameni misto, carti, filme, habar n-am.”

Prin fata ochilor ii trec scene din trecut. Toate femeile cu care fusese, toate momentele penibile. Incearca sa puna fata Roxanei in locul fetelor lor si, pentru cateva clipe, reuseste. Se produce un declic si un mecanism aluneca putin din locul lui. Roxana zambeste dar in cap i se sopteste ca nu e in regula ceva. S-a obisnuit sa asculte de chestiile astea, de cele mai multe ori creierul ei stie si vede mai multe decat ar putea vedea ea. In fata barului au revenit cei doi aurolaci iar Roxana pierde conexiunea. I se pare ca e privita insistent de cel mic, il fixeaza si ea la randul ei. Barmanul se ridica, si cel mare il trage cu putere pe pusti. Dispar din fata usii. Barmanul se opreste si se uita ciudat la Mihai, asta plateste apoi se cara impreuna cu Roxana. Dupa aia totul e foarte vag cu ei, nu prea isi mai aduc aminte de nimic, dar e faza ca s-au facut toate conexiunile alea si pana la urma au ajuns la Roxana acasa, la un party care a cam trenat dar in urma caruia Mihai a ramas mai mult pe la ea. Mult mai mult decat si-a imaginat. Avea genunchii zdreliti si o mutra f dragalasa, cumva asta a mers pe instincte materne, pe protectie & afectiune. Roxanei nu i se mai soptea nimic in cap, el era indragostit si asa a inceput o chestie intre ei.

Cu inceputul

Aceasta initiativa ma are in spate doar pe mine momentan si a venit ca un raspuns la ceva care nu exista. Poate esti unul dintre cei multi care au undeva aruncat prin vreun folder vreo nuvela, vreo povestire scurta, vreun roman, o poezie sau doar niste ganduri. Este pentru aceia care au fost sau nu inca publicati, care vor sa faca schimb de creativitate, cei care cateodata simt ca e nevoie sa scrie. Asa ca, pentru moment, astept de la voi orice fel de texte pe care le voi posta pe blog. Puteti scrie la adresa lxmicu arond gmail dot com. Sper ca va fi inceputul unei frumoase relatii bazata doar pe cuvinte.