Avem si primul text. Acesta vine de la Eugen Suman, scriitor publicat, autorul volumului Electric Bolts – Shapes Beneath the Skin, pe care o puteti downloada gratis de aici. Randurile ce urmeaza sunt ca un preview pentru a doua carte a sa, “care nu e proza, dar nu e nici poezie, nici teatru si nici altceva. Mai degraba un soi de instalatie literara” dupa cum spune Eugen. Asadar, in premiera si in exclusivitate si cu calde multumiri din partea mea, MIhai si Roxana de Eugen Suman.

Mihai si Roxana stau la o masa intr-un barulet din Kogalniceanu. Sunt patru mese micute, doua dintre ele ocupate de adolescenti care vorbesc tare, una de doi tipi grasuti imbracati la costum. Roxana e rasa in cap, la fel ca Mihai. Isi vorbesc foarte putin. Din cand in cand, adolescentii le arunca priviri lungi, apoi izbucnesc in ras. Cei doi ignora. Au privirile obosite si miscarile foarte lente. In fata lor sunt cate o cafea si o cola. Barmanul ii priveste pe ascuns si ia notite. S-au cunoscut pe net, s-au vazut de cateva ori prin diverse alte baruri, acum sunt aici. Tocmai si-au terminat de povestit relatiile anterioare, esecurile. Se plac.

In fata barului, doi copii ai strazii vorbesc. Cel mic e f frumos, are ochii mari. Il asculta cu atentie pe cel mare. Unul dintre adolescentii din bar pleaca si lasa usa deschisa pentru cateva momente. Inauntru se aude vocea aurolacului mai mare, guturala:

“Bai saracule, iti zic ca pot sa fac asta, nu ma mai freca la cap. Ce mare chestie? Iei o surubelnita, o indesi bine bine, torni spuma de ras. Si dupa aia, daca ai chef, ii dai drumul. Te ingrasi ca porcul, inghiti tot ce vine. Tot ce vine. Stai asa, ca vine pula asta sa ne goneasca. Ce vrei ma, e trotuaru’ lu’ ma-ta?”

Barmanul ii goneste, apoi inchide usa. Mihai si Roxana isi zambesc, adolescentii rad si mai tare. Unul dintre ei scoate un telefon.

„Fii atent, sa vezi cat de misto e asta.”

Vocea i-a tremurat putin. Din telefon – „Vampire Squid”. Fetele dau din cap, tipul cu telefonul se ridica si incepe sa danseze dezarticulat dar lent. Slabut, cu unghiile facute, cu un tricou de plasa negru peste bluza roz. In bar nu se mai aude decat telefonul lui, barmanul a oprit radioul. Afaceristii sunt hipnotizati de cureaua lui cu tinte, de faza ca luceste ciudat.

„Hai, Dane, gata.”

Una dintre pustoaice, probabil prietena lui, l-a luat de mana si l-a tras peste ea. Lucrurile au revenit la normal.

„Si, umm, tu vorbeai serios cand ziceai ca mananci amandine cand ti-e dor de cineva?”

Roxana trecuse in modul vorbire articulata. Nevazut de nimeni, barmanul a notat intrebarea. Mihai zambeste. E probabil prima data cand zambeste de cand a intrat in bar.

„Acum sunt prea futut, nu cred ca m-ar ajuta vreo amandina.” (rade)

Ea zambeste.

„Da’ ce te-ar ajuta?”

„Nu stiu. Oameni misto, carti, filme, habar n-am.”

Prin fata ochilor ii trec scene din trecut. Toate femeile cu care fusese, toate momentele penibile. Incearca sa puna fata Roxanei in locul fetelor lor si, pentru cateva clipe, reuseste. Se produce un declic si un mecanism aluneca putin din locul lui. Roxana zambeste dar in cap i se sopteste ca nu e in regula ceva. S-a obisnuit sa asculte de chestiile astea, de cele mai multe ori creierul ei stie si vede mai multe decat ar putea vedea ea. In fata barului au revenit cei doi aurolaci iar Roxana pierde conexiunea. I se pare ca e privita insistent de cel mic, il fixeaza si ea la randul ei. Barmanul se ridica, si cel mare il trage cu putere pe pusti. Dispar din fata usii. Barmanul se opreste si se uita ciudat la Mihai, asta plateste apoi se cara impreuna cu Roxana. Dupa aia totul e foarte vag cu ei, nu prea isi mai aduc aminte de nimic, dar e faza ca s-au facut toate conexiunile alea si pana la urma au ajuns la Roxana acasa, la un party care a cam trenat dar in urma caruia Mihai a ramas mai mult pe la ea. Mult mai mult decat si-a imaginat. Avea genunchii zdreliti si o mutra f dragalasa, cumva asta a mers pe instincte materne, pe protectie & afectiune. Roxanei nu i se mai soptea nimic in cap, el era indragostit si asa a inceput o chestie intre ei.

Leave a Reply